Start Cozia Mountain Run 2018
Start Cozia Mountain Run 2018

Cum a fost la Cozia Mountain Run

Weekend-ul trecut am participat la Cozia Mountain Run, traseul Stanisoara (21km cu aproximativ 1000m diferenta pozitiva de nivel), unde am scos un timp oficial de 2h:21m:39s. M-am clasat pe locul 20 la general si 4 la categoria de varsta. Este cea mai buna clasare obtinuta la categoria de varsta intr-un concurs de alergare montana, totusi la o distanta mare de locul 3 (aproximativ 19min).

Prognoza meteo nu se anunta prea buna pentru sambata si duminica, erau mari sanse de ploaie spre finalul cursei. Pentru ca temperaturile prognozate erau peste 20 de grade, mi-am pus in bagaj doar haine si echipament subtire, de vara.

Vineri ma urcam in tren cu destinatia Pausa, unde am ajuns in jur de ora 18. Era cam tarziu si mai aveam destule de facut asa ca m-am grabit spre pensiune, in Caciulata. Kit-urile se ridicau de la Centrul de Informare Turistica din Calimanesti, spre care am plecat intr-o alergare usoara. Fiind doar 1km pana in Calimanesti, am facut un mic ocol prin Caciulata si am urmat „drumul de cura” pana la Calimanesti si astfel am facut o alergare de 5km.

Procesul de inscriere a fost unul rapid si mi-am luat in primire kit-ul de participare. Am verificat daca numarul de concurs este acolo si am pornit la pas spre pensiune. La cina am servit piept de pui la gratar cu cartofi prajiti si o portie de papanasi cu dulceata de afine.

Stiam ca e important sa dorm bine inainte de cursa dar nu puteam sa ratez meciul dintre Brazilia si Belgia de la Campionatul Mondial. Am urmarit tot meciul din camera, cele doua echipe au jucat bine si au avut multe ocazii de gol, probabil a fost cel mai frumos meci de la acest Campionat Mondial. Chiar daca era un meci care imi placea, am sperat sa nu fie prelungiri pentru ca dimineata urma sa ma trezesc la ora 6. Meciul s-a incheiat cu scorul de 2-1 pentru Belgia si puteam sa dorm linistit.

M-am trezit cand a sunat prima alarma, la 6:20 si am inceput pregatirea. Pentru micul dejun am servit o banana si jumate plus o eugenie. Am prins numarul de concurs de maiou si cele doua geluri pentru traseu le-am prins de centura, in care mai aveam si telefonul mobil. Cu toate ca era posibil sa ploua pe final de cursa (nici cand m-am trezit nu arata foarte bine vremea de afara) am decis sa nu iau pelerina cu mine. Bidon cu apa nici gand si nu aveam cum pentru ca il lasasem la Craiova. Nu am inteles de ce era obligatoriu bidon cu apa pentru participantii la traseul Stanisoara, in conditiile in care erau suficiente puncte de hidratare pe traseu iar primul venea dupa 7km.

Am inceput incalzirea cu o serie de exercitii in camera de la pensiune, dupa care mi-am pus echipamentul si am iesit afara. La fix pentru ca tocmai sosise Liviu si am mers impreuna la zona de start, care era in campingul Manastirii Turnu (in zona barajul Turnu de pe raul Olt). Parcarea era aproape plina iar la cortul de unde se ridicau kit-urile era coada. Aici ne-am intalnit cu Alexandru, care ajunsese in zona de vineri si apucase sa faca recunoasterea pe zona de final a traseului. Mi-a zis ca este iarba proaspat cosita, care ascunde denivelarile de pe poteca, chiar in ultimul kilometru.

Deja in zona de start misunau concurenti in toate directiile asa ca am pornit cu Liviu si Alexandru intr-o alergare usoara spre Manastirea Turnu (practic primul kilometru din traseu). Pe traseu mai erau si alti concurenti la incalzire iar temperatura de afara era potrivita pentru cursa. Ploaia parea ca ne va ocoli.

Am revenit in zona de start unde era o atmosfera relaxanta si eram gata de cursa. M-am asezat in spatele portii de start si asteptam sa inceapa cursa. Spre suprinderea mea startul a venit cu 1-2 minute inainte de ora 10. Cred ca este prima cursa la care particip si la care s-a dat startul inainte de ora trecuta in program.

Pe primul kilometru (care era pe asfalt) nu am fortat si l-am facut in 4min:41sec, cu toate ca am avut parte si de vant de fata. Se pare ca vantul si-a facut simtita prezenta doar in defileul Oltului pentru ca dupa ce am intrat in padure nu imi amintesc sa mai fi avut parte de vant.

Spre surprinderea mea, aveam destul de multi concurenti in fata dupa primul kilometru dar urma prima urcare de pe traseu si trebuia sa incep sa avansez. Erau aproximativ 3km de urcare cu 350m diferenta pozitiva de nivel. Am intrat destul de tare in catarare si am continuat sa alerg pe primele sute de metrii, in care am castigat mai multe locuri in clasament. A venit un moment in care am constatat ca eram singurul care alerga si am decis sa o las totusi la pas, moment in care din spate a venit surprinzator Denisa Dragomir, care avea o viteza in plus si avansa cu lejeritate. Initial am crezut ca a intarziat la start dar apoi am aflat ca nu se afla in concurs si era doar o alergare de antrenament pentru ea.

A urmat coborarea pana in Pausa la primul punct de hidratare, la inceput era o coborare usoara si am reusit sa mentin un ritm bun. In momentul in care au inceput portiunile mai abrupte, am inceput sa fiu depasit de concurenti care veneau cu o alta viteza din spate. Cred ca am pierdut cam 10-15 locuri pe aceasta coborare. Nu stiu exact cati dintre cei care m-au depasit participau la traseul Stanisoara.

La Pausa am baut un pahar cu apa si m-am grabit sa continui drumul, mai ales ca aveam un grup de 5-6 concurenti la 50-100 de metri mai in fata. Urmau 6km de urcare (400m diferenta de nivel), pe care ii stiam si aveam un timp de 40min ca record personal pe acesta portiune. Am incercat sa mentin un ritm sustenabil inca de la inceput dar mi se parea ca depun un efort cam mare si ma misc prea incet. Ritmul aratat de ceas ma contrazicea si era un ritm bun, cu putin sub ritm-ul de 40min pentru toata urcarea. Pe final de urcare a fost portiune mai dura unde am dat alergarea pe mers si cu toate acestea am scos un timp de 42min pe cei 6km de la Pausa la Manastirea Stanisoara.

La Stanisoara era un nou punct de hidratare si alimentare. Tot aici am aflat ca fac parte din grupul care ocupa locurile 35-40, doar ca aceasta numaratoare era pentru ambele trasee. La punctul de hidratare se separau cele doua trasee, pentru concurentii de la traseul Cozia urma o noua catarare dificila in timp ce pentru cei care participam la Stanisoara urma o coborare (care are si 2-3 scurte zone de urcare) catre Manastirea Turnu. Am parasit punctul de hidratare in grupul de 5-6 persoane care facusem si urcarea impreuna.

Asa cum era de asteptat pe coborare s-au creat ceva distante intre noi si am avut parte de o actualizare a pozitei in clasament. Unul dintre voluntari numara concurentii care treceau si eram in grupul de pe locurilor 18-19, dupa aceasta numaratoare. In continuare as putea spune ca inevitabilul s-a produs si am avut nevoie de o pauza fortata. A  trebuit sa ies din traseu pentru a gasi o zona ferita, totul a durat 2-3 minute si am fost depasit de doar 2-3 concurenti.

Am revenit pe traseu si am crescut ritmul pentru ca stiam ca Manastirea Turnu este aproape si imi doream sa nu mai vina nimeni din spate. La Turnu era un ultim punct de hidratrare si am profitat pentru a bea un nou pahar de apa. Urma cea mai dura catarare din traseu, o sectiune de 600m in care se urcau 135m. Incepea chiar cu o bucata de 5-6m in care era aproape vertical si pentru a veni in ajutorul concurentilor, organizatorii au montat o funie in aceasta portiune. Am prins funia si am trecut repede de acest zid, intrand pe poteca unde aveam o singura varianta si anume sa o las la pas. La inceput nu imi gaseam ritmul dar dupa ce am trecut de jumate inaintam cu o alta viteza si am mai recuperat o pozitie.

Organizatorii ne-au facut o surpriza placuta iar in varful acestei catarari erau doi voluntari cu apa. Am baut un pahar si am plecat in viteza pe ultimii 2km care erau in coborare. Incepeau sa se auda boxele de la sosire dar mai aveam ceva pentru ca se facea un mic ocol in padure. Ultima bucata de coborare prin padure era foarte abrupta si in plus mai erau cativa turisti care urcau pe acolo. Am intrat pe portiunea cu iarba proaspat cosita si stiam ca mai am cateva sute de metri. Din spate nu mai venea nimeni asa ca nu am sprintat la final si am incheiat cursa cu timpul de 2h:21m:39s.

Sosire Cozia Mountain Run 2018
Sosire Cozia Mountain Run 2018 – Traseul Stanisoara

Am primit medalia de finisher si m-am indreptat spre zona de hidratare si alimentare de la sosire. Am baut cateva pahare de apa si am mancat 2-3 felii de lubenita. Tot aici m-am intalnit cu cativa concurenti cu care alergasem impreuna bucati bune din traseu, printre acestia si Florin Simion. Intre timp a sosit si Alexandru care a avut un timp cam cu 5min mai slab decat mine iar Liviu a incheiat traseul Cozia in aproximativ 5 ore. Dupa cursa am mers impreuna cu ei la restaurantul Casa Romaneasca pentru a servi o masa traditionala binemeritata dupa efortul depus pe traseu.

Medalie Cozia Mountain Run 2018
Medalie finisher Cozia Mountain Run 2018

Asa cum am scris si aici, imi stabilisem ca obiectiv clasarea in top 10 pentru aceasta cursa. La final m-am clasat pe locul 20 la o distanta de peste 10 minute fata de locul 10. Pot sa spun ca sunt multumit de efortul depus in cursa, am avut forte si pe ultima catarare. Mi-am dat seama inca din primii kilometrii ca o clasare intre primii 10 nu este posibila in momentul de fata. Trebuie sa ma mai antrenez, sa am grija si la nutritie pentru a evita pauzele de urgenta. Asta este valabila pentru toate cursele si incerc sa respect programul de antrenament cat mai bine.

Organizarea cursei a fost una foarte buna, am avut parte de suficiente puncte de hidratare pe traseu, marcajele erau prezente mai mereu si era dificil sa te abati de la traseu. Este o locatie aproape de Craiova si sunt sanse foarte mari sa revin la anul pentru o noua participare la traseul Stanisoara.

 

Imaginea de la sosire este preluata de aici.

Despre Radu 63 de articole
Participant la numeroase evenimente de alergare si ciclism, in 2016 a pedalat 400km in 21h. Proba de semimaraton din cadrul Bucharest Marathon a insemnat un nou record personal (1h:32m:23s timp oficial) si locul 81 la general pentru Radu.