Cupa Max Ausnit
Cupa Max Ausnit

Cupa Max Ausnit 2019 – editia a VIII-a

Editia a VIII-a a concursului de ciclism Max Ausnit va avea loc pe data de 3 august 2019. Astfel, competitia care are loc pe dealurile din apropierea Lugojului isi continua traditia si in anul 2019.

Am participat la 3 editii (2015-2017) ale acestei competitii si am vazut cum creste de la an la an. Daca lungimea traseului a ramas pe la 110-120km la ultimele editii, nu acelasi lucru este valabil si pentru traseu. Practic in cele 3 editii am pedalat de fiecare data pe un alt traseu. Bineinteles ca unele portiuni s-au regasit pe traseu la toate cele 3 editii si ar fi pacat sa nu se ajunga prin zona lacului Surduc.

Punctele de hidratare/alimentare de pe traseu sunt suficiente si bine alimentate cu apa, suc, izotonic (sper ca imi aduc bine aminte), fructe si tot felul de dulciuri. De asemenea sunt dispuse in puncte cheie, cum ar fi in varful unei catarari iar distanta dintre puncte este de 10-20km. La sosire este de asemenea un punct de alimentare plus pasta party care are loc in cortul-restaurant, departe de razele soarelui.

Cred ca deja si localnicii astepta cursa la fel de mult cum o asteapta ciclistii. In fiecare sat sunt oameni pe marginea drumului care ii sustin pe ciclisti. Aceste incurajari sunt un imbold bine venit pentru concurenti, mai ales in a doua jumatate a cursei cand urcari de 1-2km (avand pante de 8-12%) incep sa devina la fel de temute ca si Transfagarasan.

Cupa Max Ausnit 2015

La editia din 2015 ma aflam pentru prima data la startul unui concurs de o asemenea anvergura. Nu stiam cum este sa mergi inconjurat de cateva sute de ciclisti asa ca am decis sa raman la coada plutonului inca de la start. Nici nu am apucat sa fac parte din pluton pentru ca s-a plecat foarte tare si s-au format diverse grupuri pe traseu.

Traseul (a avut 112km) incepea cu 1-2km de plat pe centura Lugojului iar apoi urma un viraj la 90 de grade pe drumul care duce spre zona lacului Surduc. Dupa viraj incepea prima dificultate a traseului, o catarare de 4km avand o panta mai moale (undeva pe la 4-5%). Ma simtem bine pe aceasta urcare si am castigat cateva locuri, insa simteam cum totul se transforma intr-o cursa de „supravietuire” in care luptam cu timpul limita de la final.

Temperatura era una foarte ridicata iar cele doua bidoane de apa s-au dus repede. Nu am stat foarte mult fara apa pentru ca am ajuns intr-un sat unde era un punct de hidratare ad-hoc. O fata din sat cara apa (era foarte rece) de la fantana pentru concurenti. Am baut aproape instant un bidon de apa cand m-am oprit, am reumplut ambele bidoane si mi-am continuat drumul.

Kilometrii treceau, mai venea cate o catarare scurta cu pante dure pe care mergeam in ritmul meu incercand sa nu consum prea multa energie. Mai primeam si unele informatii de la sateni: „primii au trecut acum o ora pe aici”.

Am avut parte si de o galeata cu apa in fata, a venit intr-un sat unde copiii erau inarmati cu pistoale cu apa, sticle, etc. pentru a-i stropi pe concurenti. Tinand cont de gradele de afara si soarele care ardea puternic la orele pranzului nu cred ca s-a suparat cineva pentru ca a fost luat la tinta cu apa.

Pe la kilometrul 70 ma gandeam ca primii au ajuns deja la sosire sau sunt foarte aproape de linia de finish. Deja nu mai imi faceam probleme cu timpul limita si incercam sa merg cat mai bine pana la final.

A urmat zona de padure de la Hauzesti unde m-am bucurat de putina umbra in timp ce imi consumam ultimele resurse de energie pe urcare. Pe zona de plat din ultimii kilometri incercam sa accelerez dar nu depaseam deloc 30km/h si astfel am ajuns la final in aproximativ 4h:20min cu o viteza medie de 26-27km/h.

Cupa Max Ausnit 2016

Am venit la competitie foarte increzator, cu mai putin de o luna in urma participasem la brevetul de 400km, urmat de triathlonul de la Brasov si King of the Mountain. Incepusem sa pedalez mai constant si nu mai abordam la maxim fiecare catarare.

Traseul era modificat fata de anul precedent. Avea 118km si incepea cu un start fictiv de 11km care strabatea orasul Lugoj. Startul real incepea direct in urcare astfel stiam ca daca vreau sa merg in pluton trebuie sa o fac pe portiunea de start fictiv. La linia de start m-am asezat prea in spate astfel ca primii 6-7km au fost o cursa de urmarire a plutonului, pe care l-am ajuns in cele din urma. Astfel am avut ocazia sa aud zgomotul facut de cateva sute de biciclete la viteze de peste 40km/h. Nu am stat foarte mult in pluton pentru ca a venit un viraj la 90 de grade si plutonul s-a intins.

A urmat startul real iar pe prima urcare de 1km fiecare era pe cont propriu. Dupa urcare am facut parte dintr-un grup de aproximativ 10 ciclisti si aveam sperante la o medie de peste 31-32km/h la final. De data asta am luat din mers cate o sticla de apa la fiecare punct de hidratare (nu a trebuit sa mai opresc deloc pentru a pune apa in bidoane). Componenta grupului se schimba aproape la fiecare urcare (sau pod peste autostrada) care venea pe traseu si nu exista cooperare la trena.

Nu stiu exact ce s-a intamplat cu grupul pana la final dar undeva pe la kilometrul 40, pe o coborare, am ramas singur si asa am mers pana la final cu mici exceptii.

A doua jumatate a traseului era identica cu cea de anul trecut astfel ca asteptam zonele de padure de la Surduc si Hauzesti. Am mers mai bine pe urcarile din padure iar pe platul din ultimii kilometri dadeam fiecare pedala cu gandul de ajunge sub 4h la final. Nu mai stiu exact timpul dar a fost in jur de 4h iar viteza medie putin sub 30km/h.

Cupa Max Ausnit 2017

A fost anul in care aveam cei mai putini kilometri pedalati inainte de cursa. Incepusem sa particip la concursuri de alergare si timpul pentru antrenamentele pe bicicleta a scazut. Cu toate acestea imi imbunatisem respiratia si speram la o viteza medie mai buna decat in 2016.

Concursul avea mai multe noutati, prima dintre acestea era cursa de circuit. S-a desfasurat prin centrul Lugojului cu o zi inainte de cursa de fond. In total erau 30-40km care trebuiau parcursi la viteze mari dupa cum am vazut de pe marginea traseului. Pentru ca nu am participat la aceasta proba am ocupat un loc cat mai aproape de linia de start/sosire pentru a prinde toata actiunea din cursa.

Proba de fond a pastrat distanta in jur de 120km dar a venit cu schimbari importante. Prima jumatate a traseului era exact a doua jumatate din anii precendenti dar parcursa in sens invers. Asta insemana ca erau aproximativ 20km de plat la inceput. De asemenea nu mai exista start fictiv astfel ca pozitionarea la start era foarte importanta. O alta noutate era introducerea unei portiuni de 5km de drum neasfaltat. Aceasta portiune a inclus si o scurta coborare urmata de o urcare.

La start am plecat de undeva din mijlocul plutonului si mi-am mentinut aceasta pozitie pe primii kilometrii. Se mergea cu peste 40km/h dar stiam ca lucururile se vor schimba cand va veni prima urcare a zilei. Rupturile in pluton au aparut pe la kilometrul 15 si astfel m-am trezit ca fac parte dintr-un grup de 15-20 de ciclisti. In continuare se mergea cu o viteza buna si aveam un alt grup putin mai in fata. Au urmat cateva urcari iar grupul s-a spart si am ramas pe cont propriu. Pana la jumatatea traseului am mai mers in diverse grupuri de 3-4 ciclisti si eram in grafic pentru o viteza medie de 30km/h.

Trecusem de jumatatea traseului si incepeam sa imi simt picioarele obosite. Cu toate acestea am mai mers inca 15-2okm la un ritm apropiat de prima jumatate de cursei. A urmat o catare scurta dar foarte dura si chiar daca am mai avansat cateva locuri in clasament acolo s-a terminat cursa pentru mine. Nu mai aveam energie si am fost depasit foarte repede de cei pe care ii intrecusem pe urcare.

Am continuat pe traseu pentru ca nu exista o varianta mai rapida sa ajung la sosire dar cursa era incheiata. Mergeam cu aproximativ 25km/h pe plat si abia asteptam sa ajung la un punct de hidratare. Am ajuns chiar la punctul unde incepea portiunea de drum neasfaltat. Aici am stat cam 10-15 minute, am mancat linistit fructe si am baut un pahar de cola.

Am continuat drumul si am ajuns la sosire dupa aproximativ 4h:30min cu o viteza medie similara cu cea din 2015 de 26km/h.

 

La editia din 2018 nu am participat pentru ca simteam ca nu sunt pregatit si era de asteptat sa am parte de un scenariu similar cu cel din 2017. Mi-ar face placere sa revin la editia din 2019 si in momentul de fata sunt cam 50% sanse sa particip. S-ar putea sa mai creasca pentru ca mi-am luat home trainer si ma pot pregatit mai bine in perioada de iarna.

 

Imaginea este preluata de aici.

Despre Radu 63 de articole
Participant la numeroase evenimente de alergare si ciclism, in 2016 a pedalat 400km in 21h. Proba de semimaraton din cadrul Bucharest Marathon a insemnat un nou record personal (1h:32m:23s timp oficial) si locul 81 la general pentru Radu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*