Medalie finisher Transylvania30k
Medalia de finisher

De la ploaie la soare in alergare la Transylvania30k

Saptamana trecuta am participat la proba de 30km din cadrul Transylvania100k. Dupa 4h:48m:15s treceam linia de sosire, din curtea Castelului Bran, pe locul 13 la general si plin de namol pe picioare.

A fost rezultatul antrenamentelor din ultimul an chiar daca nu am avut un plan strict de antrenament pentru Transylvania30k. Tot aproximativ in urma cu un an ma inscriam la cursa. Asta scriam la momentul respectiv despre inscrierea in cursa. Cu detalii despre antrenamentele care consider ca m-au ajutat pentru aceasta cursa voi reveni intr-un articol nou.

Cu doua saptamani inainte de start am luat decizia sa schimb cursa de la 30k al 20k. Stratul de zapada si prognoza meteo au dus la schimbarea traseelor initiale astfel ca nu se mai justifica sa alerg proba de 20km in loc de 30km. Dupa toate schimbarile de traseu cele doua curse au ajuns sa aiba o diferenta de distanta de 7-8km intre ele si de asemenea cursa de 20km a recuperat si din diferenta de nivel.

Pentru ca ma astepta un drum lung cu trenul si autobuzul pana la Bran am ajuns in Bran inca de joi. Astfel aveam ziua de vineri pentru odihna inainte de cursa.

Imediat ce am ajuns in Bran m-am cazat si am plecat repede la o alergare usoara. A fost o recunoastere a ultimilor 2km si primilor 2km din traseul de concurs. Alergarea asta m-a ajutat sa imi fac un plan pentru start astfel ca un ritm de 5:00-5:30/km era suficient pentru cei 2km de asfalt in usoara urcare.

In aceste zile premergatoare cursei am incercat sa fiu hidratat tot timpul si in plus am marit putin consumul de carbohidrati. Pentru aportul de carbohidrati am consumat in mare parte cartofi, orez si paste.

Vineri am mers dupa-amiaza la sala de sport pentru ridicarea kit-ului. Kit-urile erau impartite pe curse si cam peste tot era o coada de 3-4 alergatori. M-am asezat la coada de la 30km ca sa ridic kit-ul pentru Adi care nu mai putea sa participe. Am primit tot kit-ul mai putin numarul de concurs, ceea ce mi se pare normal pentru astfel de situatii. Apoi m-am mutat la coada de la 20k ca sa imi ridic kit-ul. A durat putin mai mult pentru ca mi-a fost verificat echipamentul obligatoriu. Echipamentul a fost in regula astfel ca eram „apt” de start. Mai aveam un singur lucru de facut si totul era gata pentru cursa. Am trecut pe la punctul de informatii pentru schimbarea cursei (am revenit la 30k). Dupa cateva minute eram inapoi la cursa de 30k cu numarul 2068, care acum era taiat de o linie rosie pentru a indica schimbarea de cursa.

Ziua de vineri a fost insorita si a plouat putin spre seara. Totul arata din ce in ce mai bine pentru ca se anunta soara si pentru sambata. Chiar si asa am asteptat pana in dimineata cursei ca sa decid in ce echipament iau startul. Pentru vreme insorita era simplu: pantaloni scurti si tricou. Aveam pregatite variante de echipament pentru vreme rece si ploaie.

Startul urma sa aiba loc la ora 9 astfel ca sambata m-am trezit la ora 6 dimineata. Imediat am iesit afara pentru o alergare foarte usoara de 10 minute. A fost asa numitul „shakeout run” care are rolul de a pune in miscare organismul. A urmat micul dejun care a fost unul simplu, un „toast” format dintr-o felie de paine integrala cu nutella si o banana.

Am umplut flask-urile cu apa si am asezat echipamentul in rucsac. Spatiul rucsacului de alergare a fost la limita cu toate ca nu aveam in plus fata de echipamentul obligatoriu decat un buff si 2-3 geluri/batoane. Estimez ca la start rucsacul avea 2,5-3kg.

Nu am tinut cont de ploaia usoara de afara asa ca m-am imbracat pentru ce urma sa fie pe parcursul cursei. Am pornit in pantaloni scurti si tricou. La gambe aveam jambiere de protectie iar la brate incalzitoare. Pentru ca se anunta soare mai tarziu mi-am luat si sapca.

Dupa toate acestea cu 30-35 minute inainte de start am plecat spre zona de start. Am preferat sa merg pana acolo pentru ca oricum urma sa folosesc primii 2km din cursa pentru incalzire. Pe drum am fost depasit 2-3 persoane in alergare si care erau imbracate (mult) mai gros decat mine, cu pantaloni lungi si foite.

Curtea castelului era plina de alergatori cu o diversitate foarte mare de echipament. Se putea face foarte usor o parada de echipament de alergare care sa tina cateva ore. Unii aveau chiar si bete de trekking. Ale mele erau acasa pentru ca ajunsesem la concluzia ca mai mult m-ar incurca.

Zona de start era destul de ingusta asa ca m-am asezat in primele linii la start cu gandul sa ma „tin” de primii pana ies din curtea castelului pentru a evita problemele de trafic de pe traseu. A inceput numaratoarea si 3, 2, 1 start. Senzatia a fost ca toata lumea a plecat intr-un ritm rezervat inca de la start asa ca in primii 2km am fost mereu in primii 20-25 concurenti de pe traseu. Ceasul mi-a aratat un ritm de 4:56 pe primul kilometru si 5:22 pe al doilea kilometru. Totul era ok si venise momentul sa parasesc asfaltul pentru un drum pietruit. Pornisem navigatia pe ceas astfel ca imi indica virajul la stanga. A trecut virajul si aveau sa mai treaca metri buni. In continuare ceasul imi arata acel viraj la stanga. Am incercat sa apas pe butoane dar degeaba. Se blocase iar singura solutie era un hard reset. Cum nu stiam ce butoane trebuie sa apas pentru hard reset am continuat sa alerg cu ceasul blocat. Nu mai aveam nici o informatie despre distanta parcursa sau timpul total. O solutie ar fi fost sa ma opresc si sa caut repede pe internet cum pot sa fac hard reset la ceas dar am zis ca nu are rost sa pierd timpul cu asta.

Start Transylvania30k
Start Transylvania30k

Pe aceasta portiune de drum rural am facut parte dintr-un „sir” de 6-7 alergatori care ne tot depaseam. Acest drum ne-a dus catre o urcare abrupta prin padure. Se pare ca a venit la fix aceasta urcare pentru ca am castigat foarte repede 5-6 locuri in clasament iar in fata se vedea o concurenta care era pe locul doi la feminin in acel moment (dupa cursa am aflat ca este din Elvetia si o cheama Anna Winklehner). Nu mai aveam nici un reper de distanta/timp astfel ca mi s-a parut ca a trecut foarte repede prima urcare.

Imediat ce a inceput coborarea am recuperat distanta fata de un grup format din Anna Winklehner si un alergator. Am stat putin in spatele lor sa ma odihnesc. Nici nu prea aveam cum sa ii depasesc pentru ca tipul avea bete pe care le cara in maini. Cum le tinea pe langa el cu varful in spate, facea orice depasire mult mai riscanta si dificila. Pana la urma ambii mi-au facut loc sa ii depasesc. Am accelerat imediat si credeam nu o sa ii mai vad pana la final.

La finalul acestei coborari se afla si primul punct de alimentare. Am trecut fara sa opresc dar totusi am avut o intrebare: „Cat e ceasu’?”. Raspunsul din partea voluntarilor a fost 10:13. Asta mi-a dat un elan suplimentar si am inceput a doua urcare hotarat sa mentin ritmul de pana acum.

M-am intalnit cu un concurent de la 30k care venea din sens opus. Mi-a zis ca este totul ok asa ca am continuat urcarea. Usor, usor pe urcare am inceput sa o vad pe Mara Voicu care avea un ritm similar. Pana la urma am recuperat distanta si bineinteles ca am crezut ca este din alta tara si am inceput sa vorbesc in engleza (m-am lamurit repede ca pot sa vorbesc in romana).

In continuare am mentinut un ritm sustinut si am inceput a doua coborare cu un mic avans. A venit o portiune mai tehnica si am fost ajuns de Mara. I-am facut loc sa treaca si oricat as fi incercat nu aveam nici o sansa sa raman aproape.

Pe coborare am ajuns la o trecere peste un parau care m-a luat prin surpindere dar am reusit sa ma ud doar putin la piciorul drept. Pe final coborarea era mai lina astfel ca am inceput sa am contact vizual cu concurentul din fata. Nu a mai trecut mult si l-am depasit in apropierea punctului de alimentare. Tot in aceasta portiune l-am vazut si pe Andrei Tale care venea din sens opus, era pe primul loc in proba de 50km. Avea sa si castiga cursa de 50km, stabilind un nou record de traseu.

Am trecut in fuga de punctul de alimentare cand aud pe cineva strigand: „Stai!”, „Ce numar ai?”. A trebuit sa ma opresc si sa ma intorc cu fata spre punctul de control pentru ca nici nu stiam ce numar am. Mi-a taiat din elan aceasta oprire care a venit exact in momentul cand incepeam sa urc pe a 3-a catarare de pe traseu. Tot acum am fost ajuns de Mara Voicu si am aflat ca trecusera 19km iar ceasul arata 2h:25min. Asta a fost o veste buna pentru ca trecuse partea mai dificila din traseu. Incepeam sa simt soarele care incepea sa arda asa ca mi-a dat jos incalzitoarele de la brate. Am avut timp sa regret ca nu mi-am luat si ochelarii de soare la mine.

Pe ultima urcare am avut un ritm mai econom pentru ca stiam ca din varful catararii mai sunt in jur de 10km pana la finish. Intre timp continuau sa vina din sens opus concurenti de la proba de 50km. Chiar daca erau pante usoare pe urcare am mentinut un ritm de „power hiking”. Spre iesirea din padure au inceput sa apara si concurentii de la proba de 20km, care coborau spre punctul de hidratare. Pe primul loc in aceasta proba se afla Paul Pepene, cel care avea sa treaca primul linia de sosire.

La iesirea in golul alpin le-am vazut si pe primele doua concurente de la 20k care erau cot la cot. Credeam ca urcarea se incheie imediat ce am iesit in golul alpin dar aveam sa simt cu picioarele mele ca nu e asa. Au mai fost inca 3-4 km de urcare care ofereau o vedere foarte buna catre creasta in conditiile in care soarele isi facea simtita prezenta. Peisajele erau superbe iar faptul ca a eram pe urcare a insemnat ca am avut suficient timp sa admir muntii.

Tot pe aceasta portiune se afla si cel mai inalt punct de pe traseu. In mod surprinzator nu am simtit dificultati in respiratie din cauza altitudinii la care ma aflam. Coborarea a inceput destul de lin iar dupa 2-3km ajungeam pe portiunea cu trafic in ambele sensuri. Practic acum coboram pe a doua urcare de pe traseu. Am ramas surprins de faptul ca inca mai erau multi concurenti de la proba de 30km pe aceasta portiune. Am abordat cu atentie aceasta coborare care a fost foarte sacadata de franari sau chiar opriri in zone de „singletrack” unde am fost blocat de unii concurenti.

Traficul dublu s-a terminat in momentul cand ma apropiam de fostul punct de control Ciubotea. Aici voluntari stransesera si mai aveau doar cateva bidoane cu apa (cred ca ramasesera sa termine apa). Mai aveam in jur de 4 km pana la sosire dar simteam oboseala in picioare si m-am chinuit pe fiecare mica portiune in urcare.

In continuare eram depasit de concurenti de la proba 20k care se luptau pentru locurile din top 10. O crampa si-a facut aparitia la gamba dreapta si din acel moment am slabit ritmul si a fost mai mult un cooldown pana la sosire. Cu 2-3km pana la final am avut un moment de uluiala cand a trecut pe langa mine Anna Winklehner. La cum a mers pe prima coborare ma asteptam sa fie mult in spate dar se pare a avut suficiente resurse pentru a recupera pe urcare si portiunile mai plate de la final.

Ultimii kilometri din Transylvania30k 2019
2km pana la linia de sosire

Am coborat prin padure si am ajuns la asfalt unde am fost indrumat pe intrarea in curtea castelului. Era o intrare mai putin folosita dar in felul asta s-a evitat alergarea pe trotuar prin fata castelului. Chiar daca mai erau putini metri de parcurs prin curtea castelului, incepeau cu o serie de trepte pe care am preferat sa merg usor. La finalul treptelor se vedea linia de sosire asa ca am inceput sa alerg usor.

Dupa ce am trecut linia de sosire am primit medalia corespunzatoare cursei de 30k. M-am dus imediat la punctul de hidratare cand am vazut dozele de Pepsi. Am baut repede o doza de Pepsi si am inceput sa mananc dulciuri.

In cortul de alimentare toata lumea era de acord cu faptul ca a fost mult namol pe traseu. Dificultatea traseului a fost crescuta de portiunile cu namol si asta s-a vazut si in timpii de la final. Pe prima coborare erau zone unde curgea apa pe traseu si poteca era mai mult un derdelus pe namol.

Incaltamintea dupa Transylvania30k
Incaltamintea rezista 🙂

Pot sa zic ca ma simteam suprinzator de bine la sosire, eram mai putin obosit decat dupa un semimaraton pe asfalt. Ritmul in cursa a fost unul intens iar temperatura de afara tocmai buna pentru alergat. Locul 13 de la final a venit ca un bonus avand in vedere ca nu stiam deloc traseul si era prima cursa mai lunga de semimaraton la care am participat.

A fost un weekend reusit la Bran dar acum e timpul pentru recuperare si antrenamente pentru urmatoarele curse.

Imaginile sunt realizate de catre Ionut Daniel Manolache si sunt preluate de pe pagina de facebook a Transylvania100k.

Despre Radu 65 de articole
Participant la numeroase evenimente de alergare si ciclism, in 2016 a pedalat 400km in 21h. Proba de semimaraton din cadrul Bucharest Marathon a insemnat un nou record personal (1h:32m:23s timp oficial) si locul 81 la general pentru Radu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*