Alergare in Cismigiu
"shakeout run" dupa trezire

Speranta nu este suficienta la Bucharest Marathon

Ieri am participat la proba de semimaraton din cadrul Bucharest Marathon. Pentru mine cursa s-a terminat repede, chiar daca am trecut linia de sosire dupa 1h:36m:49s pe locul 160 la general si 59 la categoria de varsta.

Stiam ca nu voi avea timp de antrenamente specifice pentru un semimaraton in perioada august-septembrie asa ca ramanea sa vad in saptamana concursului cum ma simt. In functie de asta, urma sa stabilesc un timp tinta pentru cursa.

Joi am avut o alergare in care am inclus 3km la 4:10/km iar dupa efortul perceput pe acesti kilometri am zis ca pot sa alerg sub acest ritm la Bucuresti. Stiam ca nu era chiar atat de simplu, astfel ca am urmarit sa fiu hidratat la start si sa consum suficienti carbohidrati in ultimele zile.

Chiar daca m-am tinut de planul de mai sus, stiam ca mai este o variabila care poate sa imi strice orice stategie de cursa. Este vorba de scaderea fortei din piciorul drept dupa primii kilometri. De ceva vreme patesc asta la cursele pe plat, undeva in jur de kilometrul 3. Daca la inceput puteam da vina pe ritmul prea tare din primii kilometri de data aceasta nu mai poate fi cazul de asa ceva.

In primii 3km am depus un efort moderat, la un ritm similar cu cel al pb-ului pe 10km. Cand au aparut problemele, am incercat initial sa mentin ritmul dar piciorul drept nu ma „asculta” asa ca am scazut ritmul cu 10-15 secunde. Dupa 2-3km la noul ritm am decis ca nu are rost sa mai incerc sa accelerez si chiar am fost foarte aproape sa ma opresc de doua ori, la km 6 si 15 cand treceam foarte aproape de hotel. In momentele astea imi venea in minte imaginea cu Miguel Indurain din Turul Spaniei 1996, cand etapa cu final la Lagos de Covadonga a trecut pe langa hotelul unde era cazata echipa Banesto. Indurain a tras pe dreapta si a intrat in hotel (Indurain abandoneaza Turul Spaniei). Avea sa fie ultima lui zi intr-o cursa de ciclism.

Am trecut de aceste momente in care am vrut sa ma opresc si am continuat cursa la un ritm lejer. Am batut palma cu grupurile de sustinatori de pe traseu si eram mereu depasit de alergatori care se vedea ca sunt la limita si trag de orice secunda pe care o mai pot castiga pe final de cursa.

Trecand peste partea cu problemele de la picior, dupa km 4, a fost cea mai lejera participare a mea la Maratonul Bucuresti. In anii precedenti am fost mereu preocupat pe fiecare kilometru sa alerg cat mai bine si astfel am reusit de exemplu sa nu observ anul trecut ca in Piata Victoriei era fanfara.

Vreau sa particip la editia 2020 a Bucharest Marathon dar pana atunci trebuie sa vad care este sursa problemelor de la piciorul drept. Vor urma cateva luni fara concursuri in care ma voi axa pe recuperare.

Ai participat la Bucharest Marathon? Mi-ar placea sa aflu cum a fost cursa intr-un comentariu.

Despre Radu 65 de articole
Participant la numeroase evenimente de alergare si ciclism, in 2016 a pedalat 400km in 21h. Proba de semimaraton din cadrul Bucharest Marathon a insemnat un nou record personal (1h:32m:23s timp oficial) si locul 81 la general pentru Radu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*